CĂRȚI - Autor unic
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI DE LA TEORIE LA PRACTICĂ
(Ediția a II-a)
Ideea fundamentală de la care am pornit în scrierea acestei cărți este convingerea că succesul oricărui demers didactic este influențat în mod considerabil de o bună cunoaștere a psihologiei educației dublată de pasiunea pentru profesia plină de noblețe prin care se modelează personalitatea fiecarui elev. Psihologia educației fundamentată pe studiile recente răspunde nevoilor de formare sau perfectionare a profesorilor. Aceștia au rolul de a stimula atât plăcerea de a învăța și nevoia de auto-actualizare a elevilor, cât și starea de bine psihic, bunele relații și capacitatea de adaptare la solicitările diverse din mediul școlar. Fiecare profesor trebuie să fie profund atașat de ideea că indiferent de vârstă, ființa umană își activează potențialul prin stimulare sau condiționare pozitivă. Contează foarte mult ca fiecare elev să aibă parte de o experiență școlară care să crească optimismul și încrederea în capacitatea de afirmare a propriului potențial nativ prin efort, perseverență și depășirea obstacolelor și provocărilor inerente.
Cunoașterea condițiilor psihologice ale învățării școlare oferă cadrelor didactice o marjă de siguranță și implicit o libertate de acțiune mai mare. Lecția este un joc interactiv, imprevizibil uneori, care nu lasă prea mult timp pentru reflecție în luarea deciziilor, suscitând astfel multă spontaneitate și ingeniozitate din partea profesorilor.
Nu se ajunge la descoperirea unor rețete miraculoase care să funcționeze în situații similare, în fiecare an și la orice clasă – pentru că astfel de rețete nu există. De fapt, este imposibil de găsit astfel de rețete în condițiile diversității interindividuale sau mai precis unicității fiecărui elev. În carte sunt tratate teme considerate clasice în psihologia educației: problematica educabilității, teorii explicative ale dezvoltării psihice, teoriile invățării, mecanismele psihice implicate în învățare, personalitatea profesorului și competența didactică. De asemenea, au fost abordate și teme relativ noi, relevante pentru practica educațională, cum ar fi: modelul ciclic al învățării autoreglate, rolul metacogniției în învățare, teoria inteligențelor multiple, inteligența emoțională și socială, inteligența și diferențele de gen, stimularea competențelor socioemoționale în mediul educativ.
MANAGEMENTUL STRESULUI ÎN MEDIUL EDUCAȚIONAL
În această carte s-a pornit de la faptul că problematica stresului nu merită în mod aprioric un portret sumbru. Stresul poate fi pozitiv (eustres) și nu doar negativ (distres). Doar distresul duce la scăderea dramatică a capacității de adaptare la cerințele vieții cotidiene.
Confruntarea cu factorii de stres contribuie la dezvoltarea strategiilor de coping (adaptare). Atunci când acestea nu sunt suficient dezvoltate sau pe deplin funcționale sau când adversitatea depășește capacitatea de rezistență a individului, sunt folosite mecanismele defensive (de apărare). Acestea vor duce la diminuarea resurselor fizice, accentuarea consumului nervos, suferință psihică sau chiar somatizare (exprimarea la nivel corporal sau transformarea în simptome fizice a emoțiilor negative imposibil de metabolizat). Dacă în înțelepciunea populară este accentuată ideea că din greşeli învață omul, aşa şi din confruntarea cu diverşi factori de stres se vor naşte noi modalități de rezolvare a provocărilor, care vor fi deosebit de folositoare în situații similare viitoare.
Stresul poate fi resimțit în mediul educațional atât de elevi, cât și de profesori. Indiferent de cei care îl experimentează, stresul are aceleași mecanisme fiziologice și psihice. Solicitările excesive reprezintă o sursă de amenințare pentru stima de sine, autoeficacitate și starea de bine psihic (psychological well-being). Stresul are un impact negativ doar atunci când există convingerea că solicitările sau provocările depășesc resursele și capacitatea de adaptare. Pornind de la complexitatea și diversitatea activității didactice, precum și mulțimea de „trebuie” asociată în mod inerent modelului mental a ceea ce înseamnă să fii un bun profesor, este ușor de acceptat ideea că într-adevăr meseria de dascăl presupune confruntarea cu numeroși factori stresori. Cunoscând modalitățile de gestionare a stresului, cadrele didactice își vor menține sănătatea emoțională până la sfârșitul carierei, creând un mediu educațional favorabil dezvoltării rezilienței psihice a elevilor. Atitudinea suportivă din partea profesorilor, precum și sentimentul de conexiune (school connectedness) sau apartenență (school belongingness) la mediul școlar reprezintă surse tampon împotriva stresorilor cu care se confruntă elevii.
ETICA ÎN PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
Anul aparitiei: 2013
”Etica in psihologia educației” a fost scrisă din dorința de a evidenția că profesionalismul psihologului cu drept de liberă practică în domeniul educațional înseamnă nu doar competență de specialitate, ci și conduită etică sau verticalitate morală.
Scopul principal a fost de a oferi mai mult decât o simplă imagine descriptivă sau un demers analitic al Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică. Este vorba de fapt de o explorare a motivelor pentru care la jumătatea secolului trecut psihologii au conștientizat stringența necesității de a elabora primele coduri etice. Rațiunea care a stat la baza acelor inițiative a fost conștientizarea acută a pericolului la care erau expuși participanții la cercetare în cazul în care nicio regulă nu limita demersurile intruzive ale cercetătorilor. Cu alte cuvinte, s-a dorit crearea unui corpus de principii și standarde care să contribuie la prezervarea demnității, integrității și stării de bine a beneficiarilor serviciilor psihologice, precum și a celor care participau la diverse cercetări.
În prima parte a acestei cărți sunt detaliate aceste principii și standarde, evidențiind conexiunea cu activitatea psihologilor care lucrează în mediul educațional. În partea a doua sunt analizate unele dintre studiile disputabile, care au determinat comunitatea științifică să elaboreze primele coduri de etică. Este vorba despre: (i) costurile emoționale ale studiului ”Micul Albert” realizat de John Watson (1920) pentru a evidenția învățarea prin condiționare a fricii; (ii) controversatul studiu asupra relației dintre ereditate și inteligență realizat de Cyrill Burt (1963) și suspiciunea modificării sau falsificării datelor cercetării; (iii) experimentul lui Jason Wendell despre cauzele balbismului (bâlbîielii) și sechelele cu care au rămas unii dintre participanți toată viața – experiment care a primit regretabila titulatură de ”Studiu monstru”; (iv) aspectele problematice ale inducției ostilității în experimentul ”Peștera tâlharilor” realizat de Muzafer Sherif (1961); (v) experimentul lui Stanley Milgram (1963) referitor la obediența față de autoritate.
Leitmotivul acestei cărți este nevoia de conectare constantă a psihologilor cu drept de liberă practică în domeniul educațional la ideea de profesionalism, responsabilitate, corectitudine și onestitate.
FASCINAȚIA STEREOTIPURILOR ÎN PSIHOLOGIA SOCIALĂ
Editura Academiei Române – 2013
Prefață scrisă de psiholog doctor Aurora Liiceanu
-extras-
Această carte a reprezentat pentru Editura Academiei Române o bine venită oportunitate pentru promovarea unei lucrări care aduce nu numai avantajele publicării unui volum dedicat unui subiect foarte abordat în psihologia socială, dar şi prestigiul pe care îl are modul în care este abordată această temă. Oricine se apropie direct sau tangenţial de psihologia socială nu poate evita domeniul stereotipurilor pentru că acest domeniu trimite la alte discipline sociale cum ar fi antropologia, etnografia, sociologia, istoria mentalităţilor, imagologia etc. Modelele teoretico-explicative ale stereotipului au fost delimitate prin considerarea perspectivei individuale şi a perspectivei intergrupuri în abordările lui.
Pornind de la discutarea nuanţată a principalelor note definitorii ale acestui concept, autoarea a pregătit terenul pentru a introduce cogniţia socială şi a prezenta importanţa procesului stereotipizării pentru înţelegerea şi interpretarea vieţii sociale. Pentru a sistematiza informaţia vastă despre stereotipuri, s-a considerat, pe bună dreptate, necesar a se face o distincţie între ideea acurateţei stereotipurilor, structura lor, procesele specifice stereotipizării şi impactul pe care îl are contextul în desfăşurarea procesului de stereotipizare.
Poate că partea cea mai dificilă a efortului de abordare a acestui domeniu a fost punerea în discuţie a inconştientului cognitiv în procesul de stereotipizare, întrucât aspectele tratate au un caracter liminal. Trăsături ca accesarea automată a stereotipurilor, asocierea complicată între automat şi implicit, impactul afectivităţii asupra stereotipizării au fost, fără îndoială, prezentate ca aspecte ale cunoaşterii psihologice în care distincţiile, contribuţia pe care ele o aduc, relaţiile între ele complică foarte mult sarcina cercetătorului şi implicit a oricărui specialist care doreşte o simplificare a realităţii psihologice. Ultima parte a volumului prezintă felul în care se folosesc, menţin sau se schimbă stereotipurile în diferite etape ale vieţii - în copilărie, în adolescenţă, la vârsta adultă -, dar şi ce conţinuturi provenind din stereotipizare au percepţiile noastre despre înaintarea în vârstă.
Ar trebui să amintesc încă două aspecte ca merite ale lucrării: referirile la contribuţiile româneşti în studiul stereotipurilor, însoţite de discuţia lor, şi concluziile autoarei care, fără a neglija percepţia globală a domeniului, necesară oricărei încheieri, sugerează noi aspecte pentru cercetările viitoare. Am lăsat pentru final unele elemente care dau soliditate lucrării: bogata informaţie folosită de Elena Stănculescu - şi aici aş aminti că numai cine s-a apropiat de acest domeniu poate percepe complexitatea lui - şi modalitatea fericită de a o sistematiza şi prezenta celor care o vor citi, abilităţile didactice ale autoarei care ia în vedere ideea de a asista pe cel care se va folosi de acest volum în incursiunea de a-şi clarifica cunoştinţele despre stereotipuri şi talentul de a aborda un domeniu misterios de delicat şi complicat, cu o largă dimensiune a asociativităţii cu tot ce ţine de psihologia socială.
Elena Stănculescu a făcut un efort substanţial pentru a cunoaşte cercetările din diferite părţi ale lumii, din medii academice diferite pentru a-şi contura o viziune globală asupra acestui domeniu, care a devenit un domeniu autonom de cercetare, un modul academic stabil în cercetarea psihologică. Am apreciat curajul Elenei Stănculescu de a scrie o carte despre stereotipuri şi poate că acest curaj de a scrie despre un domeniu al cunoaşterii psihologice tentează şi pe alţi cercetători. Faptul că Elena Stănculescu a înţeles că stereotipizarea atinge nu numai toată problematica psihologiei şi mai ales a celei sociale - oamenii sunt fiinţe sociale -, dar şi domenii limitrofe, prin caracterul stereotipizării de a fi asociat cu ceea ce interesează pe cei din ştiinţele sociale, este un merit şi o reuşită incontestabilă. Volumul este, astfel, o sursă preţioasă de informare pentru un public mai larg decât cel interesat de psihologie socială.
Este o carte necesară, utilă, care pune în evidenţă ţinuta academică a Elenei Stănculescu, motivaţia şi efortul ei de a o duce la bun sfârşit şi modul în care a ordonat, sistematizat şi prelucrat o informaţie atât de bogată.
PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI DE LA TEORIE LA PRACTICĂ
Prima ediție a cărții Psihologia educației de la teorie la practică a fost publicata in anul 2008.
Elevii vin la scoala nu numai cu un bagaj de cunostinte care trebuie imbogatit, ci si cu emotii, dorinte, temeri, atitudini, fiecare avand un ritm propriu de invatare si adaptare. Daca nu se tine cont de toate aceste aspecte, scopul invatamantului nu va fi atins intrutotul. Se subintelege de ce rolul psihologiei educatiei in formarea cadrelor didactice este deosebit de important. Suntem ceea ce suntem, in functie de cat de buni educatori au fost parintii si profesorii nostri, de masura si modul in care ne-au stimulat potentialul cu care ne-am nascut. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca genialitatea lui Einstein sau Edison nu i-ar fi ajutat sa depaseasca etichetele puse de profesorii lor. Ar fi ramas „in rezerva” talente uriase. Este cunoscut ca Edison, cel mai mare inventator din lume care a obtinut peste o mie de brevete, a fost considerat de profesorii sai un elev foarte slab. Einstein a marturisit ca profesorul de limba greaca i-a spus ca nu este bun de nimic, iar daca tatal sau s-ar fi lasat influentat de sugestiile acelui dascal, ar fi trebuit sa isi scoata copilul de la scoala. Alfred Adler a mentionat in cartea sa Psihologia scolarului greu educabil ca a trebuit sa repete clasa din cauza aritmeticii, mai precis a unui profesor care il declarase cu totul inapt pentru aceasta materie, recomandandu-i tatalui sau sa il duca sa invete meseria de croitor. Oare cati copii nu neaparat geniali au fost afectati de astfel de erori, interpretari subiective, etichetari si false asteptari? Cum pot fi acestea prevenite? Printr-o buna cunoastere a psihologiei educatiei si aplicarea principiilor sale in formarea copiilor.
Capitole în cărți publicate în străinătate
The New World Book of Happiness
Volumul The New World Book of Happiness, publicat la sfarsitul anului 2023, coordonat de Leo Bormans, cuprinde eseurile a 100 de experti in psihologie pozitiva din 50 de tari, de pe 5 continente. Bazandu-se pe experienta profesionala, ei prezinta principii de baza ale fericirii, intr-un mod placut si usor de citit. Acestia isi impartasesc cercetarile si cunostintele oferind sfaturi practice pentru a duce o viata mai fericita si mai satisfacuta.
Specialisti de renume mondial cum ar fi Martin Seligman, Sir Richard Layard, Barbara Fredrickson, Ruut Veenhoven au contribuit la acest volum. Printre coautorii acestei cărți se afla si Elena Stanculescu.
Motto-ul cartii este: Virusul, razboiul, clima, inflatia, saracia, singuratatea ii fac pe oameni nesiguri. Acum, cand vremurile sunt subrede, exista mai mult interes ca niciodata pentru ceea ce este cu adevarat important in viata: fericirea, speranta si iubirea.
‘Our work on happiness is now at an inflexion point and this volume will help make this inflexion even more beneficial for research and practice.’
Professor Martin Seligman - founding father of positive psychology, USA
‘The New World Book of Happiness is a great and timely idea. For all of us, there is a huge task ahead: to get well-being into the centre of every debate’
Professor Sir Richard Layard - USA
International Handbook of Psychological Well-Being in Children and Adolescents
2016 – Springer New York, NY
Tratatul international despre starea de bine psihic la copii si adolescenti, publicat la editura Springer New York, NY si coordonat de profesor Bonnie Nastasi si Amanda Borja, abordează factorii culturali si psihosociali care contribuie la sănătatea mintală si starea de bine psihic a copiilor si adolescentilor. Scopul acestui tratat a fost studierea la nivel global si prezentarea unei imagini de ansamblu a stării de bine psihic in copilarie si adolescenta. Pornind de la datele culese pe baza eco-hărtilor (ecomaps) si interviului, s-au realizat analize interculturale ale principalelor surse de stres si suport psihologic, precum si reactiile comportamentale în situatii stresante. Tratatul poate constitui o baza pentru intelegerea modului in care se dezvolta starea de bine psihic, precum si cunoasterea unor tehnici si modalitati de crestere a acesteia. Volumul constituie un model practic pentru psihologii si profesionistii în educatie care doresc să aplice aceste cunostinte în lucrul cu copii si adolescentii.
Mapping Psychological Well-Being: The Case of Children and Adolescents in Romania
